Când învățarea devine aventură – puterea jocului în educație: de la copilărie la adolescență
Când ne gândim la „învățare”, ne vin adesea în minte cărți care abordează toate temele posibile, reguli peste reguli și multe altele. Dar pentru copii, învățarea începe cu „joaca”. În lumea lor, fiecare poveste inventată sau experiment este o lecție învățată.
Jocul nu este o distracție separată de învățare — este forma naturală și eficientă prin care copiii învață și descoperă lumea, iar atunci când învățarea devine o aventură prin joc, copilul se dezvoltă cognitiv și emoțional.
De ce jocul este limbajul natural al învățării?
Joaca nu e doar de amuzament: este o experiență de învățare completă, în care copilul observă, explorează, greșește, se corectează și, cel mai important, se bucură de fiecare lucru.
Când un copil își imaginează că este bucătar, astronaut sau medic, el nu doar se joacă – ci învață despre planificare, cauză și efect, responsabilitate, empatie (dezvoltarea abilităților STEM). În acele momente, creierul său este complet activ, iar informațiile se fixează natural, fără efort. Vă aduceți aminte când în copilărie ne jucam „de-a mama și tata, cum încercam să tratăm pacienții noștri (pacienții fiind ceilalți parteneri de joacă sau păpușile noastre), pregăteam tot felul de rețete culinare pregătite cu mult drag din: iarbă, pământ, flori ca arome și decor, etc”?
Acest sentiment de autonomie și competență alimentează motivația interioară — baza oricărei învățări reale.
Joaca – o sală de clasă fără pereți
Prin joc, copilul acționează, nu doar ascultă. Își mișcă corpul, comunică, planifică, negociază.
Jocurile de construcție dezvoltă gândirea logică și abilitățile spațiale, jocurile de rol antrenează limbajul și empatia, iar jocurile de echipă cultivă răbdarea, cooperarea și respectul față de reguli.
„Joaca este munca copilului.” Maria Montessori
Copiii „lucrează” prin joacă — construiesc, repară, repetă, învață din greșeli și cresc fără a pune prea mare presiune.
Joaca leagă emoția de rațiune
În joacă, copilul râde, se entuziasmează, se simte liber și sigur. În acele clipe, creierul eliberează dopamină– substanța care stimulează motivația, curiozitatea și învățarea durabilă.
De aceea, copiii care învață prin joacă își amintesc mai bine informațiile, gândesc mai flexibil și sunt mai creativi.
Joaca înseamnă comunicare
Când copiii se joacă împreună, învață să negocieze, să propună reguli, să rezolve conflicte. Fiecare „nu e corect, hai să vedem altfel” este o lecție de argumentare și empatie.
Rolul adultului este să-i sprijine prin înțelepciue: să ofere timp și încredere. Acolo se naște învățarea autentică.
Copiii nu fac ce le spunem — fac ce văd că facem noi
De multe ori, părinții spun: „Eu nu l-am educat așa pe copilul meu!”
Copiii nu învață din discursuri —învață din exemplul și comportamentul nostru zilnic. Ei privesc, absorb și imită comportamentele celor mari: cum vorbim, cum gestionăm emoțiile, cum reacționăm la greșeli sau la stres.
Psihologia dezvoltării arată că înainte de 7 ani, copiii gândesc în imagini și emoții, nu în concepte abstracte. Asta înseamnă că „fapta contează mai mult decât teoria și explicația”.
„Dacă vrem un copil politicos, trebuie să ne vadă fiind politicoși”.
„Dacă vrem un copil calm, trebuie să ne vadă gestionând conflictele cu blândețe”.
„Dacă vrem un copil curios, trebuie să ne vadă întrebând, explorând”.
De multe ori văd părinți care forțează copii să citească, dar ei nu deschid o dată o carte.
Copiii sunt oglinzile noastre emoționale
Ei absorb atmosfera din casă: tonul, energia, ritmul.
Un mediu tensionat aduce neliniște, opoziție sau retragere.
Un mediu cald și empatic hrănește cooperarea, echilibrul și încrederea.
Un copil care își vede părintele cerându-și scuze învață că „vulnerabilitatea este umană” și așa vor face și ei.
Un copil care își vede părintele perseverând în fața dificultăților învață că eșecul e doar o etapă a învățării.
„Educația autentică nu se predă – se trăiește”.
Ce putem face ca părinți
-Să fim conștienți că fiecare reacție e o lecție.
– Să vorbim despre emoțiile noastre– copilul învață limbajul emoțiilor de la noi.
-Să creăm obiceiuri: joacă împreună, citit seara o poveste, gătit, discuții despre cum ne-am petrecut ziua.
-Dacă nu am povestit cu ei până acum despre ce s-a întâmplat în ziua care tocmai se sfârșește, putem pune în practică începând de acum. Îmi aduc aminte despre primele zile de grădiniță în care îi întrebam ce au făcut în perioada aceea și de fiecare dată îmi spuneau că nu au făcut nimic. Gândindu-mă care ar putea fi activitățile pe care le fac în acel timp, am pus întrebări și așa încet, încet au început să povestească. Știu că timpul este tot mai scurt pentru a ne petrece timpul cu familia împreună, dar aceste obiceiuri vor fi practicate chiar și când aceștia vor fi adulți.
– Să validăm lumea copilului – pasiunile, jocurile, prietenii săi. Când se simte văzut, devine receptiv și deschis.
Jocul antrenează creierul – laboratorul funcțiilor executive
Neuroștiința confirmă că jocul este gimnastică pentru creier.
În timpul jocului, copilul își dezvoltă funcțiile executive — memoria de lucru, controlul emoțiilor și flexibilitatea cognitivă.
Jocurile cu reguli (precum „Simon spune”, puzzle-uri sau strategie) ajută copilul să-și concentreze atenția, să-și planifice acțiunile și să-și regleze impulsurile.
Iar când joaca are și o componentă socială — colaborare, negociere, împărțire a rolurilor — dezvoltarea este și mai complexă.
Cercetările arată că elevii implicați în activități ludice regulate au rezultate academice mai bune și relații sociale mai sănătoase. De fapt, jocul pregătește creierul pentru viață, nu doar pentru școală.
De la copilărie la adolescență – jocul se transformă, dar nu dispare
Pe măsură ce copiii cresc, joaca se schimbă:
-la preșcolari predomină jocul imaginar și senzorial;
– la școlari, jocul cu reguli și competițiile;
– la adolescenți, joaca se mută spre explorare creativă – gaming colaborativ, sporturi, activități de grup, proiecte digitale.
Când învățarea devine aventură, copilul nu doar învață despre lume — ci învață despre sine.
„Joaca îi oferă libertatea de a greși, curajul de a încerca și bucuria de a reuși”.
„Joaca este cea mai înaltă formă a cercetării.” Albert Einstein
Educația adevărată începe atunci când curiozitatea întâlnește bucuria, iar părintele devine primul ghid al acestei aventuri.
Bibliografie:
1. Doebel, S. (2023). How does play foster development? A new executive perspective. Developmental Review.
2. Gibb, R., et al. (2021). Promoting Executive Function Skills in Preschoolers Using Play. National Library of Medicine.
3. Johnston, C., Wildy, H., & Shand, J. (2022). Teenagers learn through play too. The Conversation.
4. PlayMatters (2021). Learning Through Play: Evidence Synthesis Report. LEGO Foundation.
5. Vygotsky, L. S. (1967/2004). Play and its role in the mental development of the child. Mind in Society.
6.Zosh, J. M., et al. (2017). Learning through play: a review of the evidence. The LEGO Foundation.
7. NCBI Bookshelf (2019). Normative Adolescent Development. U.S. National Institutes of Health.