În 2018 psihologul român Marius  Zamfir, a observat un comportament anormal la copii de vârste mici numindu-l „autism virtual”. Acest comportament apare din cauza expunerii unui timp îndelungat a copiilor în fața ecranelor și a privării senzorio-motori și socio-afective. Aceste simptome funcționale și de dezvoltare sunt similare cu Tulburarea din spectrul autist (TSA) care este caracterizată prin:

• dificultăţi în comunicare socială;
• evitarea contactului vizual;
• dificultate în înțelegerea indiciilor sociale;
• dezvoltare întârziată a limbajului;
• comunicare non-verbală deficitară;
• toleranță scăzută la variațiile activităților de rutină.

 O analiză anterioară realizată de Harle și Colab., care a inclus  mai multe studii de caz, a raportat o ameliorare a simptomelor prin oprirea expunerii la ecrane și încurajarea interacțiunii diadice dintre părinți și copii și a stabilit o asociere cauzală între expunerea timpurie la ecrane și simptomele TSA utilizând criteriile de cauzalitate ale lui Branford Hill, referindu-se la acest grup de simptome ca autism virtual. (PubMed Central)

Lucrând cu copiii împreună cu fica mea, am observat acest comportament cu anomalii de dezvoltare asociind-ul cu Tulburări din  spectrul autist. Căutând cercetări în acest domeniu, am descoperit că există nu numai un termen, ci și cercetări pe această temă.

Mediul „virtual”- riscuri și efecte secundare

Având în vedere modificările neurochimice care pot apărea la copiii mici cu anomalii comportamentale secundare expunerii excesive la ecrane în primii ani de viață, studiile au indicat deficiențe ale nivelurilor principalilor neurotransmițători, inclusiv dopamină, acetilcolină, acid gama-aminobutiric (GABA) și 5-hidroxitriptamina (5-HT).(PubMed)

Efecte secundare: reducerea interacţiunilor în viaţa reală, lipsa oportunităţilor de dezvoltare a abilităţilor sociale naturale, supra-stimulare senzorială, izolare.

Importanţa echilibrului: tehnologia poate ajuta, dar nu înlocuieşte complet experienţele sociale reale. Intervenţia temporală, supravegherea parentală şi mediul fizic rămân cruciale.

Procesul de evaluare: diagnosticarea de către profesioniști

Pentru a pune un diagnostic exact, se iau în considerare mai mulți factori cheie pentru a diferenția autismul real de cel „virtual”:

1. Istoricul dezvoltării, printr-o evaluare amănunțită despre etapele dezvoltării timpurii, se poate face o diferențiere între aceste diagnostice.
2. Observarea, diagnosticarea poate fi dificilă, deoarece nu este un diagnostic medical oficial. Cu toate acestea, specialiștii folosesc termenul pentru a descrie simptomele asemănătoare autismului la copiii mici care au fost expuși excesiv la ecrane în perioada de dezvoltare.
3. Teste, atunci când se reduce sau se elimină expunerea la ecrane pe o perioadă de două luni, se poate observa îmbunătățirea comunicării, a capacității de atenție și a interacțiunii sociale.
4. Evaluarea multidisciplinară, ar fi de dorit să existe o astfel de echipă, dar din păcate evaluarea va trebui făcută separat la fiecare specialist în parte pentru a forma o viziune holistică asupra dezvoltării copilului.

Specialiști:

• Logopezi;
• Terapeuți;
• Pediatrii.

Importanța diagnosticării

O diagnosticare greșită poate avea consecințe grave:

• Stigmatizarea;
• Stres;
• consum inutil al resurselor financiare pe terapii pe termen lung, când ar fi suficient schimbarea obiceiurior;
• ratarea oportunităților pentru intervenție prin diagnosticarea greșită.

Diagnosticul corect asigură sprijinul potrivit la momentul potrivit.

Ce se poate face în acest sens ca părinte?

• Limitarea timpului petrecut în fața ecranelor;
• Învățarea bazată pe joc;
• Socializare;
• Crearea unor zone de joacă în care să nu existe gadget-uri;
• Evaluarea profesională (important este să observați dacă copiii au întârzieri în atingerea unor obiective).

Bibliografie

1. Effectiveness of Virtual Reality Technology Interventions in Improving the Social Skills of Children and Adolescents With Autism: Systematic Review. Journal of Medical Internet Research, 2025. (jmir.org)

2. Effectiveness of Virtual/Augmented Reality-Based Therapeutic Interventions on Individuals With Autism Spectrum Disorder: A Comprehensive Meta-Analysis. (PubMed)

3.Soccini, A. M., Clocchiatti, A. – Daily Life Adaptation in Autism: A Co-Design Framework for the Validation of Virtual Reality Experiential Training Systems. Electronics, 2025. (MDPI)

4. Hutson, J. – Social Virtual Reality: Neurodivergence and Inclusivity in the Metaverse. Societies, 2022. (ouci.dntb.gov.ua)