În ultimii ani, am trăit perioade dificile, marcate de incertitudine, frică și schimbări rapide. Pandemia, apoi campaniile electorale, au scos la suprafață o realitate pe care poate nu o observasem atât de clar înainte: oamenii s-au împărțit în tabere. Nu doar în opinii diferite — ceea ce este firesc — ci în grupuri care se privesc cu suspiciune, critică sau chiar ostilitate.

Pe rețelele de socializare și nu numai, această împărțire s-a văzut cel mai puternic: persoane altădată prietenoase au devenit conflictuale, oameni calmi au început să atace, iar discuțiile simple s-au transformat în lupte de idei. Cum am ajuns aici?

1. Când frica devine identitate

În perioade de stres colectiv, cum a fost pandemia, creierul nostru intră într-o stare de alertă continuă. Căutăm repere, explicații și un sentiment de siguranță. De aceea, mulți dintre noi s-au apropiat instinctiv de cei care gândesc la fel și s-au distanțat de cei care gândesc diferit.

Astfel s-au născut „cele două tabere”:

• vaccinați vs. nevaccinați
• pro sau contra anumitor decizii politice
• susținători și opozanți ai unor candidați

Diferențele de opinie nu sunt periculoase în sine — însă modul în care le trăim poate deveni.

2. De ce reacționăm agresiv online

Agresivitatea de pe social media nu apare din senin. În spate există două mecanisme psihologice:

„Efectul de turmă”

Când vedem oameni din „tabăra noastră” exprimându-se dur, avem tendința să imităm. Ni se pare normal, chiar justificat.

„Camera de ecou”

Algoritmii ne arată mai ales postările care ne confirmă părerile. Ajungem să credem că „toată lumea” gândește ca noi — ceea ce ne face mai puțin deschiși la dialog și mult mai critici cu cei din tabăra opusă.

În plus, distanța creată de monitor ne dă o falsă senzație de protecție: comentăm impulsiv, fără să vedem reacția reală a celuilalt. Uităm că în spatele unui avatar este un om.

3. Oamenii nu atacă doar pentru că sunt răi

Adevărul este că majoritatea persoanelor care denigrează online nu sunt esențial rele sau agresive.

Ele sunt: obosite, frustrate,  speriate, dezamăgite,  copleșite de informații.

Agresivitatea devine o supapă. Este modul prin care descarcă tensiunea acumulată, chiar dacă o fac într-un mod nepotrivit. Când cineva atacă, o face rareori din putere. De cele mai multe ori o face din durere.

4. Polarizarea: o iluzie a luptei dintre „cei buni” și „cei răi”

Fiecare tabără se percepe pe sine ca fiind cea corectă, cea morală, cea logică. Și fiecare vede tabăra opusă ca fiind periculoasă, manipulată sau lipsită de bun-simț.

Dar realitatea este mult mai simplă: majoritatea oamenilor pornesc de la intenții bune. Doar că ajung pe drumuri diferite, influențați de fricile, valorile și experiențele lor personale.

5. Ce putem învăța din această perioadă

Polarizarea nu este doar o problemă socială — este o lecție despre noi înșine. Ne arată cât de tare ne afectează frica și cât de fragilă este granița dintre calm și agresivitate.

Dacă vrem să reconstruim dialogul, primul pas este să înțelegem:

„în fața oricărei opinii diferite, se află un om, nu o amenințare.”

În concluzie: nu am ajuns în două tabere pentru că suntem diferiți, ci pentru că am fost speriați, confuzi și puși în fața unor situații fără precedent. Înțelegând mecanismele care ne-au împins în polarizare, putem începe să reducem distanțele dintre noi.

Cercetări în acest sens, le puteți găsi în bibliografie.

Bibliografie:

1. Kahneman, D., & Tversky, A. (1979). Prospect Theory: An Analysis of Decision under Risk. Econometrica.
2. Tajfel, H., & Turner, J. C. (1979). An Integrative Theory of Intergroup Conflict. In W. G. Austin & S. Worchel (Eds.), The Social Psychology of Intergroup Relations.
3. LeDoux, J. (1996). The Emotional Brain: The Mysterious Underpinnings of Emotional Life. Simon & Schuster.
4. Damasio, A. (1994). Descartes’ Error: Emotion, Reason, and the Human Brain. Putnam.
5. Suler, J. (2004). The Online Disinhibition Effect. CyberPsychology & Behavior.
6. Ross, L., Greene, D., & House, P. (1977). The “False Consensus Effect”: An Egocentric Bias in Social Perception and Attribution Processes. Journal of Experimental Social Psychology.
7. Dollard, J., Doob, L., Miller, N., Mowrer, O., & Sears, R. (1939). Frustration and Aggression. Yale University Press.
8. Kramer, A. D. I., Guillory, J. E., & Hancock, J. T. (2014). Experimental Evidence of Massive-Scale Emotional Contagion Through Social Networks. Proceedings of the National Academy of Sciences.
9. Bakshy, E., Messing, S., & Adamic, L. A. (MIT/Stanford) (2015). Exposure to ideologically diverse news and opinion on Facebook. Science.
10. Sunstein, C. R. (2001). Echo Chambers: Bush v. Gore, Impeachment, and Beyond. Princeton University Press.
11. Tversky, A., & Kahneman, D. (1974). Judgment under Uncertainty: Heuristics and Biases. Science.