În ultimele două decenii, platformele de socializare au redefinit procesele de socializare și construirea identității personale. Una dintre platforme se remarcă prin ritmul accelerat al consumului de conținut și prin impactul său profund asupra tinerei generații si nu numai.

Până în anul 2021 aplicația a fost descărcată de peste 2,6 miliarde de ori în întreaga lume și are aproximativ 1 miliard de utilizatori activi (SageJournals.com)

Cu toate că pare să ofere aceleași funcții ca și celelalte platforme consacrate, prin modelul de auto-creare pe care îl generează, care se numește ”Sinele algoritmizat”, a reușit să se detașeze, fiind în top.

Care este motivul pentru care este atât de accesat?

Este o platformă în continuă evoluție, care adaugă regulat funcții noi care oferă o varietate diversă de conținut pentru toate tipurile de utilizatori. (Herrman, 2019)

Ceea ce o diferențiază de celelalte pltforme, este accentul pus pe fluxuri și experiențe conduse de algoritmi. Algoritmul se numește ”Pentru tine” (Xuet al.,2019)

Cum influențează platformele de socializare dezvoltarea identității de la copilărie până la maturitate, printr-o analiză socio-psihologică a principalelor etape formative și a mecanismelor de validare socială?

Copilăria digitală: identitatea în stadiul performativ

Expunerea precoce la mediile digitale modifică fundamental procesul de formare al sinelui. În etapa copilăriei, identitatea se dezvoltă prin imitație, joc și explorare. În contextul platformelor de socializare, aceste mecanisme ”tradiționale” sunt transformate/interpretate într-un cadru public și algoritmic.

Fiecare copil și adult devine astfel un „actor în propriul spațiu digital”, învățând că aprecierea și recunoașterea provin din vizibilitate și din reproducerea unor modele culturale dominante.

Conceptul de „performanță identitară” (Goffman,1959) capătă o relevanță specială: prezentarea sinelui este mediată de camera telefonului, iar autenticitatea devine o formă de spectacol.

Deși aceste platforme de socializare pot stimula creativitatea și expresivitatea, există riscul internalizării timpurii a nevoii de validare externă, ceea ce poate afecta fomarea unei identități stabile și autonome.

Adolescența și algoritmul: identitatea între oglindă și filtru

În adolescență, perioada este definitorie pentru construirea sinelui. TikTok-ul funcționează în paralel ca o oglindă socială și filtrul algoritmic. Pe de o parte, tinerii folosesc platforma pentru a se exprima, a experimenta roluri și a căuta comunități de apartenență; pe de altă parte, algoritmul de recomandare îi direcționează spre conținuturi care consolidează anumite interese și tipare comportamentale.

Astfel, procesul de individualizare este dublat de o presiune către conformism. Aceștia ajung să-și modeleze preferințele și percepția de sine în funcție de normele estetice, valorice și emoționale propagate online. Noțiunea de „identitate unică versus identitate filtrată” devine relevantă în analiza tensiunii dintre autenticitate și performativitate.

Din perspectiva psihologică, această dinamică poate fi asociată cu „dependența de validare socială” și cu distorsiuni ale imaginii de sine, alimentate de comparația constantă cu idealuri digitalizate.

Tinerețea și maturitatea digitală: între branding personal și autenticitate

La vârsta adultă tânără, utilizarea platformelor de socializare evoluează de la divertisment la autoreprezentare strategică. Într-o cultură în care prezența online are valoare profesională și simbolică, identitatea devine un „brand personal”.

Platformele de socializare facilitează procese de comunicare autentică și de auto-reflecție, dar și mecanisme de transformare a sinelui (Hearn, 2008). Autenticitatea, valorizată în discursul contemporan, se transformă într-o formă de performanță-un echilibru între vulnerabilitate calculată și coerență vizuală.

Această etapă marchează o „instituționalizare a identității performative”, unde limitele dintre viața privată și cea publică devine tot mai greu de trasat.

Dimensiunea societală: generația TikTok ca simptom cultutral

„Generația TikTok” reprezintă o expresie concentrată a transformărilor culturale ale postmodernității: fragmentarea narativă, accelerarea ritmului informațional și dominația imaginii asupta textului.

Comparativ cu generațiile anterioare, tinerii actuali se definesc printr-un „regim identitar fluid”, în care coerența sinelui este negociată continuu. Platformele funcționează ca un „laborator social”, unde se formează noi coduri de limbaj, estetici și forme de solidaritate, dar și ca „mecanism de omogenizare culturală”, în care algoritmul privilegiază vizibilitatea în detrimetrul diversității.

Din această perspectivă, TikTok-ul și celelate platforme de socializare nu este doar un fenomen tehnologic, ci un „dispozitiv cultural”, în sensul foucaultdian (Michael Foucault 1926-1984, inspirat de ideile și conceptele gânditorului francez) al termenului: un sistem care produce, distribuie și controlează discursurile despre sine și societate.

Înțelegerea acestor mecanisme este esențială pentru elaborarea unor startegi sducaționale și psihosociale care să susțină dezvoltarea critică a copiilor și tinerilor. Educația media, reflecția asupra limitelor expunerii și cultivarea discernământului emoțional pot constitui pași concreți în direcția unei identități digitale sănătoase.

Bibliografie

1. Boyd, D. (2014). It’s Complicated: The Social Lives of Networked Teens. Yale University Press.
2. Buckingham, D. (2008). Youth, Identity, and Digital Media. MIT Press.
3. Foucault, M. (1977). Discipline and Punish: The Birth of the Prison. Pantheon Books.
4. Goffman, E. (1959). The Presentation of Self in Everyday Life. Anchor Books.
5. Hearn, A. (2008). “Meat, Mask, Burden: Probing the Contours of the Branded Self.” Journal of Consumer Culture, 8(2), 197–217.
6. Marwick, A., & boyd, d. (2011). “To See and Be Seen: Celebrity Practice on Twitter.” Convergence, 17(2), 139–158.
7. Papacharissi, Z. (2010). A Private Sphere: Democracy in a Digital Age. Polity Press.
8. Turkle, S. (2011). Alone Together: Why We Expect More from Technology and Less from Each Other. Basic Books.
9. Zhao, S., Grasmuck, S., & Martin, J. (2008). “Identity Construction on Facebook: Digital Empowerment in Anchored Relationships.” Computers in Human Behavior, 24(5), 1816–1836.
10. Zulli, D., & Zulli, D. J. (2020). “Extending the Internet Meme: Conceptualizing Technological Mimesis and Imitation on TikTok.” New Media & Society, 22(11), 1876–1893.