Parenting digital: cum creștem copii echilibrați într-o lume conectată

Primii ani din viața unui copil sunt critici pentru dezvoltarea emoțională, cognitivă și lingvistică a acestora. Cercetările  arată că în această perioadă interacțiunile, contactul vizual, atenția și implicarea verbală, sunt baza reglării emoționale și învățării pe tot parcursul vieții.

 

Strategii de reglare a timpului petrecut online.

 

Pentru părinții care copiii frecventează grădinița-școala primară

 

La această vârstă, copiii învață prin imitație, iar părinții sunt principalul model de comportament digital. Experții spun că utilizarea excesivă de către părinți a tehnologiei este cel mai puternic predictor al obiceiurilor unui copil. Nu este vorba doar despre limitarea ecranelor, ci despre introducerea treptată și ghidată a mediului digital.Conform unui studiu din 2023, 75% din copii sub 8 ani au acces la o tabletă sau un dispozitiv. În doi ani a crescut cu 25%. (DigitalSkills & Jobs Platform)

 

Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen și-a exprimat susținerea pentru apelurile numeroase de a interzice utilizarea rețelelor sociale de către copii.

 

Țările care au restricționat sau interzis utilizarea smartphone-urilor în școlile primare: Franța, Regatul Unit, Țările de jos, Italia, Ungaria, Spania, Irlanda, Suedia, Belgia, Grecia, Letonia, Luxemburg, Finlanda iar în Australia în premieră mondială, interzice  până la vârsta de 16 ani utilizarea gadget-urilor.

 

Strategii utile:

Dacă totuși doriți să utilizați tehnologia, stabiliți rutine digitale  în funcție de vârstă și conținut.

 

Alegeți conținut educativ, adaptat vârstei, preferabil însoțit de conversații: „Ce ai învățat azi din desenul tău preferat?”

 

Implicați-vă folosind tehnologia împreună: uitați-vă împreună, comentați, puneți întrebări.

 

Creați zone fără gadget-uri: la masă, în dormitor, în mașină.

 

Modelați comportamentul: lăsați telefonul deoparte în timpul interacțiunilor cu copilul (nu uitați, noi suntem modelul-oglinda lor).

 

„Copiii nu fac ce li se spune, ci ceea ce văd că facem noi.”

 

Pentru părinții de preadolescenți și adolescenți (11–18 ani)

Dezvoltarea capacităților de gândire critică și digitală

 

La această vârstă, mediul online devine o parte esențială a identității sociale. Adolescenții comunică, învață, se exprimă și se raportează la lume prin intermediul ecranelor. Domeniul online se mișcă foarte repede și nu este prea ușor să ținem pasul cu aceștia.

 

Rolul părintelui nu mai este doar de „paznic digital”, ci de ghid și partener de dialog. Conversațiile cu aceștia au mult mai mare succes, decât interzicerea utilizării tehnologiei. Puteți să îi rugați să analizeze conținutul postărilor, pentru a putea decide ce este sănătos și sigur.

 

Strategii practice:

Încurajați adolescentul să gândească critic

 

Stabiliți limite negociate, nu impuse: Discutați împreună despre echilibru între online și offline.

 

Promovați autoreglarea: ajutați-l să-și observe propriul comportament — cât timp petrece online, cum se simte după.

 

Verificare faptelor: Arătațile cum pot verifica informațiile folosind surse de încredere.

 

Impactul dezinformării: Un subiect foarte important despre cum informațiile false se pot răspândi foarte repede și pot cauza probleme în lumea reală care sunt dăunătoare pentru ambele medii (online-ofline).

 

Discutați despre imaginea online și amprenta digitală: Ce postăm rămâne- autenticitatea e mai importantă decât popularitatea.

 

Fiți prezenți, dar nu invazivi: Supravegherea trebuie să fie transparentă și explicată: „Vreau să mă asigur că ești în siguranță, nu să te controlez.”

 

Vorbiți despre emoții: Internetul poate amplifica comparațiile și presiunea socială — sprijiniți copilul să recunoască aceste stări.

 

Prioritizarea somnului: Încurajații  să dormă 8-10 ore de somn/noapte.

Părinte și adolescent discutând despre utilizarea responsabilă a tehnologiei, promovând gândirea critică și echilibrul între online și offline.

 

 

 

 

Mentorizare versus monitorizare

Adolescenții reacționează mai bine la îndrumări bazate pe înțelegere și dialog deschis decât la reguli stricte și autoritare. Când punem accent pe conexiune, nu pe control, ei se simt în siguranță și știu că pot apela la noi pentru sprijn. Cu toții ne aducem aminte de acea perioadă a adolescenței în care sfaturile impuse de părinți stârneau mai degrabă opoziție decât cooperare.

 

Cum puteți pune în practică:

  • Ascultare activă: lasă adolescentul să își exprime punctul de vedere înainte de a da sfaturi; puteți pune întrebări: „Cum crezi tu că ar trebui să procedezi?” În loc de „De ce ai făcut asta?” El oricum va face exact contrariul la ce i-ați impus să facă.
  • Comunicare fără prejudecată: evitați etichetele precum„ ești un leneș/ă” sau „nu gândești”, înlocuindu-le cu descrieri neutre: „Observ că ți-a fost greu să te concentrezi azi”.
  • Stabilirea regulilor împreună: stimulații  și implicații în a lua decizii (exemplu, în stabilirea limitelor de timp pentru activități offline și cele online).
  • Modelarea comportamentului: adolescenții învață din comportamentul nostru decât din discursuri- arătați-le cum reușiți dumneavoastră să gestionați conflictele, emoțiile și greșelile.

Subiecte sensibile

Adolescenții au nevoie de o persoană de încredere cu care să poată conversa și a spune ce îi frământă, fără rușine, panică sau moralizare.

 

Abordarea noastră ca părinți: Hărțuire, mesaje jignitoare sau expunere neconsensuală: cyberbulling

 

Ce putem face:

  • Încurajații să nu răspundă provocărilor și să-și salveze dovezile;
  • Explicațile cum pot bloca și raporta conturile abuzive;
  • Încurajații că nu este vina lor, că acele persoane s-au comportat așa, și să-i ajutăm să găsească o soluție.

 

Conținut sexual sau presiuni sexuale

Aceștia pot fi abordați de necunoscuți, dându-se drept persoane care au aceeași vârstă ca ei și de fapt în realitate sunt adulți, unii chiar fiind de vârsta bunicilor lor. Pornografie.

 

Ce pot face în acest sens

Încercați să fiți deschiși la conversație, nu o transformați prin lipsa de empatie într-o cearta-rușinea blochează sinceritatea;

  • Explicarea diferenței dintre online (idealizat) și realitate;
  • Încurajații să nu trimită imagini intime cu ei, din respect pentru sine, punându-le în vedere care sunt consecințele fiecărei acțiuni.

 

Violență-cruzime-conținut șocant

Uneori mai „scapă” anumite filmări care nu ajung să fie analizate de către moderatori despre agresiuni reale, războaie, accidente, etc.

 

De cele mai multe ori se ajunge la astfel de conținuturi prin algoritmi. Puteți discuta despre diferența dintre realitate și ficțiune și de ce unele postări pot fi dăunătoare pishic.

 

Teorii conspiraționale, grupuri radicale sau influenceri extremi

Adolescenții pot fi atrași de „adevăruri ascunse” sau figuri carismatice care știu cum să manipuleze masele și instigă la ură.

 

Învățații să-și folosească gândirea critică, nu doar să „nu creadă tot ceea ce vede”. O mare parte dintre ei au nevoie de explicații logice pentru a decide cum să procedeze pentru a lua o decizie corectă.

 

Presiunea perfecțiunii, comparațiile sociale și importanța unicității

Rețelele sociale pot afecta stima de sine prin distribuirea unor imagini perfecte, vieți perfecte și oameni care par mereu fericiți. Adolescenții și nu numai ei, chiar și adulții ajung adesea să creadă că „nu sunt detul de buni”. Această presiune și distorsionare a realității poate duce la anxietate, nesiguranță și o imagine de sine fragilă.

 

Explicațile din experieța dumneavoastră ce trăiri ați avut pe parcursul vieții legat de acest subiect. Prin aceste experiențe ei vor înțelege că nimeni nu este perfect și că este foarte bine să fim diferiți.

 

Unicitate versus perfecțiune

„Fiecare are ceva unic  ce nu are nimeni altcineva-felul tău de a gândi, modul în care zâmbești, pasiunile tale. Acestea ne fac unici, nu filtrele sau like-urile de pe rețelele de socializare.

 

Dacă ați avut experiențe în acest sens, puteți da exemple cum ați reușit să rămâneți autentici, nu conformiști.

 

Ajutații să descopere ce îi definește

Încurajații să își descopere și să  pună în valoare pasiunile și personalitatea (sport, artă. Voluntariat,etc.)

 

Vulnerabilitatea este o formă de putere

Toți admirăm autenticitatea, oamenii care își exprimă emoțiile și greutățile reale.

 

„A fi tu însuți este cel mai mare curaj. Mulți se ascund în spatele filtrelor, dar tu poți fi diferit prin sinceritate și unicitate.”

 

De încheiere vă recomand un material/poveste care este de fapt pentru cei mici, dar în aceeași măsură poate fi o inspirație și pentru cei mari.

 

Povestea se numește „Școala animalelor” ( în engleză „The Animal School”) scrisă de către profesorul George H. Reavies. Această poveste a ajuns să fie menționată  în revista Forbes drept exemplu de unicitate, educație- o dovadă că empatia și unicitatea sunt mai puternice decât orice competiție, chiar și atunci când lumea merge în altă direcție..

 

Parentingul digital nu înseamnă a ține copilul departe de ecrane, ci a-i învăța să navigheze în siguranță prin ele.

 

Nu putem opri evoluția tehnologică, dar putem cultiva conștiința, echilibrul și empatia.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

AsociațiaCPEIO
Prezentare generală a confidențialității

Acest site folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în navigatorul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe site-ul nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile site-ului pe care le găsești mai interesante și mai utile.